Ideia de blog

Nu-mi plac popii. Nici credinta, iluzionismul, magia si toate lucrurile fanteziste. Nu vreau sa fac parte din turma, sa intru intr-o competitie ca asa zic barbosii! O spun prietenilor,colegilor si tuturor cunoscutilor fara sfiala sau teama. Asa sunt eu si orice as patii imi voi mentine parerea. Popii sunt hoti cu scoala adoptati de-un sistem bolnav si sustinut de oamenii creduli, saraci si cei care mai vor o sansa dar nu au curajul sa-si caute puterea in ei. Intr-o zi am sa strig in gura mare in fata mitropoliei in fata aluia gadilat la sub brat, mult preafericitul teoctist, am sa-i zic: hotule! Hotilor!!! Furati speranta amaratilor care zic ei, nu mai au nicio sansa! Le impuneti reguli scrise de hoti ca voi: sa tina post, sa se caiasca daca face vreo gresala, dar voi nu gresti? Nu-i omenesc sa gresesti? Preafericitul a cazut si si-a rupt glezna, ce pacat a comis? Sau nu crede in dzeu? Il intreb ca asa ma intreaba toti cand dau de vreo belea. Am citit biblia pe la 9 ani si am ramas cu fobia ca intr-o zi am sa ard ca sobolanul si eu si familia mea, scapasem de inec, potopul trecuse, Noe nu se naste de doua ori si nici altcineva nu ne va salva... Tresaram in somn, tipam, plangeam, o strangeam pe mama in brate si sistemul vostru ma obliga sa-mi spun rugaciunea in fiecare seara sa nu cumva sa raman pe margine! Muie ma! Nu vreau sa va dau crezare si v-o zic in fata ori de cate ori imi bateti in poarta sau dati buzna in casa. Afara! Nu primim cu colindul ditamai copilasii! Auzi Popooo!? Dupa ce m-ati facut sa devin rece ca o stanca va intrebati dece sunt dur?

Shiiit....Linisteste-te.... Hai vino la mine... Vino mai aproape ca nu te simt....Ia-ma in brate strange-ma, sunt eu, acum ma cunosti? Ai avut un cosmar si esti speriat... Ai sarit in mijlocul camerei, ai deschis fereastra si alungai liliecii! Te-ai tavalit pe covor si cu mainile infipte in par ziceai niste cuvinte de neinteles. Am coborat sa te urc in pat dar m-ai impins cu o forta teribila aproape mi-ai dislocat umarul...Blegule.... Ai fost rau cu fata ta... Chiar nu sti?

Era prima oara cand se intampla sa-mi iasa liliecii din cap. Creierul se umflase de parca un stup de albine m-ar fi intepat toate odata. Gandurile erau trecute prin masina de tocat cu sita fina, amintirile se murdareau si cele mai multe dispareau. Urechile erau infundate, limba crapata si umflata, ochii erau ca a lui Rocky 5 iar inima batea mai tare decat Bruce Lee. A fost prima dimineata cand in oglinda vedeam un strain... Un strain care il cunosteam atat de bine... Tare as vrea sa stam de vorba..., sa ne privim in ochi si sa ne spunem oful in timp ce lama aluneca pe obraz pe sub spuma alba, dar ma simt neputincios si toate temerile se adeveresc... gandurile negre apar ca o igrasie pe pereti. Din telefon voci ciudate ma intrebau daca sunt ok si-mi puneau tot felul de intrebari stupide: dece nu am facut aia sau ailalta, de unde pofta de a ma certa cu toata lumea, dece nu ma duc la un control? Pe tavanul de la birou stau atarnati cu capul in jos sute de lilieci,au napustit pe mine infingandu-se in par, pe spate, intrau pe sub camasa si infideau coltii mici in carne ! Am dat cu ce am apucat, monitoare, tastaturi, bibliorafuri, jaluzele, ghivece cu flori dar degeaba.... a trebuit sa sar de la etaj! Bine ca stam la etajul 1, jos sunt flori si nu e beton... Asa zice baiatul de pe salvare care ma lega de targa. Si acum aud sirena puternica NINOO! NINOO! NINOOO... cu ecoul ei cu tot. Lumina albastra lingea pereti blocurilor si se furisa pe sub genele care deveneau grele, mai grele...mai...greeleeee.....

Sunt linistit... intins pe un pat de spital legat de maini si de picioare cu bucati de cearceaf uzat. In mana stanga o branula albastra imi zambeste ca o lipitoare. Cativa tineri in halate albe se holbeaza la mine si noteaza ce le spune un domn inalt, slab si cu barba carunta:
,,Comportament delirant halucinator, halucinatii auditive, tensiune intrapsihica. Tratament: haloperidol, paroxetina 40mg/zi risperidona 6mg/zi acid valproic 600mg/zi. Poti sa ne spui ce ai auzit aseara cand am fost nevoiti sa te legam?" Lilieci.... Ii vad in mintea mea..., ii aud cum vorbesc intre ei despre mine, nu inteleg bine ce spun... cred ca vorbesc despre ceea ce gandesc eu.... Soaptele s-au ridicat pe tavanul inalt ei au iesit lasandu-ma singur asa cum m-a lasat si tata cand eram copil in fata bodegii pana a 2 a zi dimineata... Dormea mort de beat in sant... l-am acoperit cu ziare,cartoane tot ce am considerat ca ii poate tine de cald... Si mama m-a lasat singur cand stateam la coada in fata alimentarei, i-a venit rau si a picat... De atunci stiu sirena salvarii si lumina ei albastra. Asa ma simt acum... Nu mai cunosc pe nimeni... Vin pe rand imi spune ca este prietenul meu cel mai bun, altu-mi zice ca ar fi fratemiu, ca de fapt mai am doi si toti sunt pe hol afara. Femeia cu parul alb imi zice printre suspine ca e maica-mea,dar tot nu-i cred. Toti par oamenii din fata alimentarii... O manuta mica imi tamponeaza fruntea si-mi sopteste ca e ucigasa de lilieci, sa nu ma tem ca a venit de fapt sa ma ia acasa la ia, acasa la ,,noi" Eu raman aici voi sunteti oamenii de dincolo, am lumea mea voi o aveti pe a voastra... Dincolo de voi sunt eu

Sunt omul bionic compus dintr-un puzzel ultra tehnologic. M-am infaptuit cand am murit ultima oara, cand nimeni nu-mi mai simtea respiratia si pulsul era un piuit prelung, pielea prinsese o culoare violet. Mi-am tatuat branhii sa pot auzii sub apa miscarile tectonice venite de la cineva drag de pe partea opusa a planetei. Cand cineva ti-e drag se indeparteaza mult, atat de mult incat te uita... In inima am infipt o mufa Jack 3.5 mm in care mufez castile si ascult melodia aia... Aia cu ritm de tobe africane ce da sens vietii. Pleoapele le-am decupat sa dorm cu ochi deschisi indreptati spre stele ramanand fara vise. Ce folos au visele cand esti atat de mic incat nimeni nu te vede? Sub piele am super senzori cu care depistez dragostea si ura. Aceiasi intensitate, aceasi putere razbate din fiecare om care iubeste/uraste. Sentimentele le primesc prin usb 2.0 conectat direct in cortex, ce rost are sa spunem vorbe goale invelite in minciuni frustrante? In plamani am strans destul apa pentru o fantana la care lumea vine arunca un banut, isi puna o dorinta si pleaca... Cunosc toate dorintele din lumea asta chiar si pe a ta cel ce citesti acum, dar tu nu ai banut, asa ca...

Imi pare rau de copiii abandonati in spitale de mamele lor scarboase
Imi pare rau de copiii emo care se sinucid fara sa inteleaga ce inseamna viata
Imi pare rau de animalele crescute pt a fi jupuite doar sa avem o haina de blana
Imi pare rau de cerceii atarnati ca de oamenii spanzurati
Imi pare rau de osul din gura cainelui strans intre oase mai mici
Imi pare rau de dintii neacoperiti pe timp de iarna
Imi pare rau de filamentul becului care se rusineaza in contact cu curentul electric si devine incandescent
Imi pare rau de dragostea fortata dintre 2 capse, la fel pateste si fermoarul iar lumea ii crede gay
Imi pare rau de scanteia iesita dintr-o bujie care nu apuca sa-i spuna mama ca intr-o secunda vin alte zeci
Imi pare rau de bateria care se crede gravida si becul ii chiureteaza continutul
Imi pare rau de excitatia mare a electrodului cand se topeste intre metale
Imi pare rau de pixul doctorului care scrie ,,cancer" mai bine-ar scrie Muie!
Imi pare rau de boaba de porumb care face poc si se transforma in popcorn
Imi pare rau de copacii care blesteama o drujba
Imi pare rau ca nu m-am nascut pistol ca lumea sa se teama de mine
Imi pare rau ca s-a nascut Stalin, Hitler si Ceausescu
Imi pare rau de fericirea drogatilor masurata-n grame
Imi pare rau cand plange bradul si lumea aduna lacrimile cristalizate, de lemnul cioplit pentru a face o cruce, de florile uscate pe coroanele cu panglici ce poarta nume de copii... Imi pare rau ca scriu toate astea

Trecuse putin timp de la nunta ei, in par se mai zareau suvitele candva blonde. Cu verigheta nu se obisnuise, mereu o lasa pe etajera din baie, era un semn sau pur si simplu nu-i dadea prea mare importanta. In putinul timp se schimbase mult, cearcanele adanci o imbatraneau cam cu zece ani, ridurile de pe frunte era semn ca fericirea o ocolise, norocul avea sanse sa o gaseasca la 6/49 nicidecum alaturi de tipul asta blazat. La inceput toti apropiatii au sarit cu gura, cica da si ei un sfat: ,,Nu-l lua p-asta! Va fi vai si amar de viata ta! Nu vezi cum arata? Nu vezi cun e? Parca e crescut in debara cu lumina stinsa! Copilarie fara jucarii!'' Le zambea sfios si sigura pe ea a spus ,,Da'', un ,,Da'' care mereu s-a intors ca raspuns la intrebarile ei ,,Doamne, am facut pasul gresit? Am dat-o in bara? Chiar nu e pt mine? Asta e chinul ce-l pomeneau totii?'' In timpane suna acel ,,Da'' fara rezonanata de altadata. Acum toti s-au retras ca refluxul unei mari pandesc clipa cand poate si-o da seama' cand oglinda va prinde curaj sa-i spuna adevarul. Are tot ce-si doreste: card cu suma nelimitata pt shoping, masina oha, menajera, un catel, doua birmaneze toate primite cadou pt singurul scop de a tintui-o in casa cu cinci camere, piscina, sauna si teren de tenis. S-a bucurat mult! Foarte mult, dar cu timpul a realizat ca-i lipseste ceva, ca ii lipsesc multe. Libertatea si prietenele au devenit de domeniul trecutului, familia o vizita cand si cand cu vizite cat mai scurte. Singuratatea ii crea o stare de nervozitate si de plictiseala manca pana pleznea, de la covrigul de dimineata cumparat din statia de tramvai, a ajuns la meniuri de cate trei portii. Numerele din agenda telefonica incepeau cu ,,1 mancare 2 mancare foarte buna 3 pizza buna 4 paste 5 ciorba excelenta 6 papanasi 7 clatite 8 inghetata 9 tort. Un colacel de pe solduri o facea sa simta ca traieste pe picior mare, obrajiorii isi astupasera gropitele, hainele cresteau in numar luna de luna lasand maldare de toale pentru ,,amarati'' cum ii placea sa spuna. Stia ce-i viata modesta, cum sa traieste dintr-un salariu normal, acum vroia sa recupereze, sa simta bunataturile vietii. Maseoza isi prelungise sedintele la 3-4 ore dar fara rezultat, sauna devanise o pacaleala ieftina. Doctorii o asigurau ca e ok doar colesterolul putin marit si o dereglare hormonala o deranjeau cu niste nevroze. ,,Sex! Trebuie sa aveti o viata cat mai activa pt varsta dvs. Numai asa puteti scapa de tulburarile care netratate, cu timpul se vor agrava.'' Asta-i recomandase doctorul la ultima vizita de la cabinet. A plecat nervoasatrantind usa dupa ea, in taxi se potolise cand a zarit in oglinda retrovizoare mecla tipului de la volan. Seamana cu Bogdan... Bogdan era iubitul ei din anul 5 de facultate, cel care era indragostit lulea dupa ea. rezervasa camera la mare pt un weekend impreuna cu sampanie, caviar si inel de logodna intr-o cutiuta neagra de catifea. A cerut-o de nevasta pe plaja dimineata la ora cinci cu putin inainte de rasarit dupa o noapte alba consumata pe nisipul rece.Zicea el; ,,asa cum soarele se ridica pe cer pentru a incepe o noua zi, asa vor incepe impreuna o noua viata.'' Ea radea cu gura pana la urachi, el ramasase stabilopodul de pe mal, pescarii injurau rasul isteric ce le speria pestii. Pt ea era o joaca, o relatie, un iubit, nevoia de a vorbii cu cineva apropiat nicidecum o dragoste pt o viata. L-a refuzat zicandu-i ca are nevoie de cineva cu bani, multi bani, sa-i poata satisface toate poftele. S-au despartit acolo pe acea bucata de nisip pt totdeauna, acum ii lipsea acea dragoste, acel Bogdan care o iubea sincer. Pe ecusonul atarnat de oglinda scria cu litere de-o schioapa ,,Bogdan Saiciuc Taximetrist'' Inima o luase razna avea impresia ca acopera zgomotul motorului, amintirile vuiau ca un uragan, tremurul din voce ii trada emotiile. ,,Crezi ca facem mult pana in Pipera?'' incearca ea un dialog. ,,Depinde de trafic, intr-o zi normala vreo 40 de minute'' E Bogdan! Bogdan prietenul meu! Topaiala de pe bancheta o facea sa para fetita ce-si gasise catelul pierdut. ,,Si cum merge treaba ca taximetrist? Te descurci? Ies bani?'' Intreaba ea cu capul printre scaune ,,Depinde...depinde de noroc si eu cum nu prea am noroc in viata, ma cam carai, dar nu ma plang, se poate si mai bine" Aceasi voce calma,parul putin grizonat, mainile de pe volan la fel de puternice, nu se ingrasase deloc. Ceva dinauntrul ei o face sa-si doresca mai mult ,,Ce-ai zice daca o prietena mai veche te-ar invita la o terasa? Ea plateste tot! Face cinste si cu planul de pe toata ziua! Bogdane... Ma mai cunosti? Ma mai ti minte?'' Un traznet ii despica creierul pana in ceafa,pana in camera cu amintiri prafuite, amintiri grele, negre, fara urma de speranta. Imaginile se deruleaza cu repeziciune ca pe tabela de afisaj din gara de nord, piciorul ii scapa brusc de pe ambreiaj celalalt sta intepenit pe frana in jur claxoane, injuraturi, intersectia blocata, vatmanul zbarnaie cu claxonul ca de sonerie. Isi aduna toate puterile, porneste motorul se pune in miscare dar nu zice nimic. Limba e arsa, gatul uscat dintii inclestati,spatele incordat, picioarele cauta sincronizarea. Gatul e umflat de vorbe inecate, stomacul tremura ca in acea zi cand supararea il facuse sa inghita cativa pumni de nisip. ,,Tu sa fi? Nu-mi vine sa cred...'' Vorbele se topesc pe buzele uscate ca in ziua de pe plaja. Ea ramasese intepenita intre scaune cu mainile incolacite de gatul lui. Au oprit la o terasa, la masa s-au studiat inmarmuriti de socul intamplarii. trecusera 12 ani de cand s-au vazut ultima oara, 12 ani in care soarele rasarise de 4380 de ori fara sa-i gaseasca impreuna, fiecare isi traia viata urmand destinul. El s-a insurat de cateva ori, a divortat din cauza tiparului format de persoana ce-i statea in fata ochilor. Nicio femeie nu se putea incadra in urma din sufletul lui ce se pilogravase pe veci. Visul ei se implinise, a gasit pe cineva cu bani, toate poftele materiale erau satisfacute mai ramasese in urma cu fericirea, ii lipsea afectiunea si iubirea dupa care acum tanjea. Am fost martorul acestei intalniri, am scris cu ochii mintii si ma retrag pt a nu strica vraja.