My OperaRevoluţia
Wednesday, December 21, 2011 3:48:49 PM
Văd că în unele medii, revoluţia din 1989 a început să fie prezentată ca o simplă lovitură de stat, organizată de "agenturili străine".
Ideea nu e chiar nouă. Acelaşi lucru îl spunea şi Ceauşescu.
Problema ar fi că această ipoteză simplistă nu descrie corect evenimentele de atunci.
În primul rând nu trebuie să uităm că în perioada respectivă nu se găsea mâncare (până şi pâinea era pe cartelă), stăteam în întuneric şi în frig, biserica era prigonită în mod oficial şi brutal şi în general, eram supuşi la multe privaţiuni.
În aceste condiţii, marea majoritate a oamenilor îşi doreau să scape de Ceauşescu şi să ducă o viaţă mai bună.
Şi înainte de 1989 au existat mici revolte şi grupuleţe dizidente, dar au fost anihilate de aparatul represiv al regimului.
În 1989, a apărut un context internaţional favorabil şi în acest context mulţimile nemulţumite nu au mai putut fi ţinute în frâu şi în cele din urmă Ceauşescu a fost înlăturat de la putere.
Fără îndoială că nici serviciile de informaţii nu au stat degeaba, dar dacă populaţia nu s-ar fi implicat, agenţii străini nu ar fi putut face nimic.
Problema a fost că aceste mase de oameni nu erau organizate şi nu aveau un program clar. Toţi vroiam să scăpăm de Ceauşescu, dar majoritatea nu ştiam prea bine cum vrem să arate noua Românie şi nici pe cine ar trebui să punem la conducere.
Au apărut mai multe grupuri şi comitete care au revendicat puterea şi a început lupta între ele. Nu ştiu cine a tras primul, dar odată începute luptele s-a creat un balamuc general. Se trăgea peste tot, dar nu se mai ştia cine cu cine se luptă. Luptele au durat cam o săptămână.
Gruparea cea mai bine organizată a fost cea a lui Ion Iliescu, care a şi format baza Consiliului Frontului Salvării Naţionale. Pentru a da o aparenţă democratică acestui organism au cooptat şi
câţiva oameni obişnuiţi, dar aceştia au avut un rol pur decorativ.
Iniţial C. F. S. N. a dorit să facă doar o reformă de tip perestroika şi să construiască un "comunism cu faţă umană" (după cum rezultă din propriile lor declaraţii din zilele respective).
Din nou, presiunea maselor populare a fost decisivă şi în cele din urmă au acceptat apariţia mai multor partide politice şi organizarea de alegeri libere.
Tot sub presiunea maselor au acceptat şi apariţia firmelor private precum şi
primele restituiri de terenuri agricole către foştii proprietari.
Aşadar, prin acţiunea poporului nu a căzut doar Ceauşescu, ci a căzut regimul comunist şi de aceea putem spune că în 1989 a avut loc o revoluţie şi nu o simplă lovitură de stat.
Ideea nu e chiar nouă. Acelaşi lucru îl spunea şi Ceauşescu.
Problema ar fi că această ipoteză simplistă nu descrie corect evenimentele de atunci.
În primul rând nu trebuie să uităm că în perioada respectivă nu se găsea mâncare (până şi pâinea era pe cartelă), stăteam în întuneric şi în frig, biserica era prigonită în mod oficial şi brutal şi în general, eram supuşi la multe privaţiuni.
În aceste condiţii, marea majoritate a oamenilor îşi doreau să scape de Ceauşescu şi să ducă o viaţă mai bună.
Şi înainte de 1989 au existat mici revolte şi grupuleţe dizidente, dar au fost anihilate de aparatul represiv al regimului.
În 1989, a apărut un context internaţional favorabil şi în acest context mulţimile nemulţumite nu au mai putut fi ţinute în frâu şi în cele din urmă Ceauşescu a fost înlăturat de la putere.
Fără îndoială că nici serviciile de informaţii nu au stat degeaba, dar dacă populaţia nu s-ar fi implicat, agenţii străini nu ar fi putut face nimic.
Problema a fost că aceste mase de oameni nu erau organizate şi nu aveau un program clar. Toţi vroiam să scăpăm de Ceauşescu, dar majoritatea nu ştiam prea bine cum vrem să arate noua Românie şi nici pe cine ar trebui să punem la conducere.
Au apărut mai multe grupuri şi comitete care au revendicat puterea şi a început lupta între ele. Nu ştiu cine a tras primul, dar odată începute luptele s-a creat un balamuc general. Se trăgea peste tot, dar nu se mai ştia cine cu cine se luptă. Luptele au durat cam o săptămână.
Gruparea cea mai bine organizată a fost cea a lui Ion Iliescu, care a şi format baza Consiliului Frontului Salvării Naţionale. Pentru a da o aparenţă democratică acestui organism au cooptat şi
câţiva oameni obişnuiţi, dar aceştia au avut un rol pur decorativ.
Iniţial C. F. S. N. a dorit să facă doar o reformă de tip perestroika şi să construiască un "comunism cu faţă umană" (după cum rezultă din propriile lor declaraţii din zilele respective).
Din nou, presiunea maselor populare a fost decisivă şi în cele din urmă au acceptat apariţia mai multor partide politice şi organizarea de alegeri libere.
Tot sub presiunea maselor au acceptat şi apariţia firmelor private precum şi
primele restituiri de terenuri agricole către foştii proprietari.
Aşadar, prin acţiunea poporului nu a căzut doar Ceauşescu, ci a căzut regimul comunist şi de aceea putem spune că în 1989 a avut loc o revoluţie şi nu o simplă lovitură de stat.
