My OperaSănătate
Sunday, December 13, 2009 7:00:20 PM
http://www.ted.com/index.php/talks/mary_roach_10_things_you_didn_t_know_about_orgasm.html Psihologie Fobia socială
Sociofobia se construieşte pe trei elemente de bază.
-Primul este anticiparea, adică teama de eveniment, înainte ca acesta să se fi produs.
-Al doilea element caracteristic sociofobiei este evitarea. Un sociofob va încerca să ocolească pe cât posibil confruntarea cu situaţia de care se teme.
-Retrospectiva este cel de-al treilea element. Odată depăşit contactul social, sociofobul va face o analiză a felului în care s-a purtat. Invariabil, verdictul pe care îl va pune prestaţiei sale sociale va fi unul negativ.
Dr. Laura Constantinescu, Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Alexandru Obregia”: <<Urmările evitării afectează toate aspectele vieţii: 40% dintre pacienţi nu se căsătoresc niciodată, nu au prieteni sau au foarte puţini, pot abandona studiile în ciuda unor rezultate încurajatoare, refuză avansările profesionale etc.>>
Georgeta Licsandru – netmedic.ro:
<<Pentru a înţelege cum acţionează mecanismul nevrozei sociale, imaginaţi-vă o situaţie. Aţi câştigat un milion de dolari şi doriţi cu ardoare să-i primiţi cât mai repede. Dar înainte de a intra în posesia banilor, trebuie să completaţi un chestionar. Există însă o singură condiţie: trebuie să faceţi acest lucru fără cea mai mică greşeală, pentru că acest chestionar există doar într-un singur exemplar, şi la cea mai mică corectură, nu veţi mai vedea banii. Vă imaginaţi cu câtă emoţie completaţi acest document? În acest fel puteţi să aflaţi care sunt sentimentele unei persoane care suferă de sociofobie. Este o persoană care crede că în relaţia cu ceilalţi oameni nu are dreptul la nicio greşeală, însă are foarte multe şanse de a rata un lucru. Sociofobii completează cecul pentru un milion de dolari în fiecare zi.>>
Wikipedia
Serotonina, un neurotransmiţător prezent în variate organe, incluzând sistemul nervos central, are un rol important în apariţia depresiei şi a anxietaţii. Cercetătorii susţin că persoanele cu sindromul obsesiv-compulsiv au un dezechilibru de serotonină. Nivelul serotoninei din sângele obsesiv-compulsivilor şi al îndrăgostiţilor este cu 40% mai scăzut decât cel al subiecţilor normali.
Bananele conţin triptofan, substanţă care favorizează secreţia de serotonină.
La sinteza acestui hormon participă vitaminele B6 şi C, acidul folic şi zincul, pe care le putem găsi în citrice, ardei gras, spanac, salată verde, fasole şi linte.
În ceea ce priveşte factorii psihologici şi educaţionali, se ştie că un rol crucial în dezvoltarea copiilor îl au părinţii. Prin puterea exemplului, părinţi sociofobi vor transmite tulburarea şi copiilor lor. Acelaşi mecanism funcţionează în cazul părinţilor care supraevaluează opinia celor din jur sau fixează standarde prea înalte pentru copiii care, văzându-se incapabili de a le atinge, se vor culpabiliza şi îşi vor distruge respectul de sine.
Un astfel de copil va creşte crezând că relaţiile sociale sunt un pericol pentru demnitatea lui, iar singurul mod de a evita un atac la respectul de sine este să facă lucrurile perfect. Găsindu-se în imposibilitatea de a realiza acest lucru, va considera că îi lipsesc calităţile necesare pentru a avea un comportament perfect. Pentru că anticipează şi trăieşte cu anxietate contactul social, îl va evita atât cât îi va fi posibil.
Stresul amplifică atitudini care, în situaţii obişnuite, nu s-ar manifesta atât de violent. Sociofobul stresat va exacerba orice indiciu exterior care va atenta la stima lui de sine, şi aşa precară.
Ce se poate face?
Tratarea sociofobiei are deschise mai multe câmpuri de luptă. Mixul de soluţii cuprinde psihoterapia şi administrarea unui tratament medicamentos, care să regleze metabolizarea serotoninei în organism. Dacă în cazul tratamentului chimic există oarece controverse privind efectele adverse ale unor medicamente precum Seroxat (unul dintre cele mai prolifice tratamente împotriva anxietăţii), când vine vorba de psihoterapie, psihologii recomandă punerea în echilibru a părţii comportamentale cu cea cognitivă (a ideilor).
La nivel comportamental, terapeutul îşi va ajuta pacientul să identifice punctele în care eşuează. Apoi îl va confrunta, la nivelul imaginaţiei, cu situaţii care ar declanşa fobia. Analizând împreună cu terapeutul reacţiile posibile, pacientul va fi mai capabil să îşi înfrunte temerea atunci când aceasta apare. Această tehnică poartă denumirea de desensibilizare.
Se recomandă, de asemenea, cursuri de îmbunătăţire a abilităţilor sociale. Acestea singure şi-au dovedit eficacitatea cu până la şase luni de la oprirea terapiei.
În timp ce psihologia încearcă să reconstituie mecanismele minţii umane ca piesele unui puzzle, să nu-L uităm pe Cel care cunoaşte aceste piese. În cartea „Minte, caracter, personalitate”, Ellen G. White ne vorbeşte despre problema fricii, atrăgând atenţia asupra faptului că <<Dacă ne lăsăm călăuziţi de îndoielile şi temerile noastre sau dacă încercăm să rezolvăm toate dificultăţile pe care nu reuşim să le înţelegem cu claritate, fără a avea credinţă în suflet, problemele noastre nu vor face decât să devină mai mari şi mai accentuate. Dar, dacă venim la Dumnezeu cu simţămintele noastre de neajutorare şi dependenţă, aşa cum suntem de fapt, şi dacă, în umilinţă şi cu încredere, Îi facem cunoscute nevoile noastre Aceluia a cărui cunoaştere este infinită, care veghează asupra întregii creaţii şi guvernează totul prin voinţa şi cuvântul Său, El va asculta strigătul nostru şi, în puterea Sa, va face ca lumina să strălucească în inimile noastre.>>
Material întocmit de Alina Kartman şi preluat de pe site-ul http://revistarespiro.ro/page/7/
http://www.sanatate-mintala.info/
An inspiration. Urmărind tot felul de materiale aparţinând lui Nick Vujicic, o persoană născută fără mâini şi picioare, ca cel de la http://www.youtube.com/watch?v=Td069At34TM , îmi rămâne în minte o idee din prezentările lui: când continui să fi concentrat asupra lucrurilor pe care am dori să le putem face [dar nu putem], doar uităm ceea ce avem. Gândul lui - încercâ să facă acele lucruri care par imposibile, să trăiască pe deplin este inspirator. El crede că poate să dea lumii ceva ce alţii nu pot. Însă noi ştim că lui credinţa în Dumnezeu i-a oferit un cadrul în care să se poată naşte asemenea motivaţii.
Este bine de știut preentru cei ce investescîîn nreaalitateaa virtuală: http://youtu.be/pkymvL0X2mg
ENIGMELE PSIHOLOGIEI UMANE
Sociofobia se construieşte pe trei elemente de bază.
-Primul este anticiparea, adică teama de eveniment, înainte ca acesta să se fi produs.
-Al doilea element caracteristic sociofobiei este evitarea. Un sociofob va încerca să ocolească pe cât posibil confruntarea cu situaţia de care se teme.
-Retrospectiva este cel de-al treilea element. Odată depăşit contactul social, sociofobul va face o analiză a felului în care s-a purtat. Invariabil, verdictul pe care îl va pune prestaţiei sale sociale va fi unul negativ.
Dr. Laura Constantinescu, Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Alexandru Obregia”: <<Urmările evitării afectează toate aspectele vieţii: 40% dintre pacienţi nu se căsătoresc niciodată, nu au prieteni sau au foarte puţini, pot abandona studiile în ciuda unor rezultate încurajatoare, refuză avansările profesionale etc.>>
Georgeta Licsandru – netmedic.ro:
<<Pentru a înţelege cum acţionează mecanismul nevrozei sociale, imaginaţi-vă o situaţie. Aţi câştigat un milion de dolari şi doriţi cu ardoare să-i primiţi cât mai repede. Dar înainte de a intra în posesia banilor, trebuie să completaţi un chestionar. Există însă o singură condiţie: trebuie să faceţi acest lucru fără cea mai mică greşeală, pentru că acest chestionar există doar într-un singur exemplar, şi la cea mai mică corectură, nu veţi mai vedea banii. Vă imaginaţi cu câtă emoţie completaţi acest document? În acest fel puteţi să aflaţi care sunt sentimentele unei persoane care suferă de sociofobie. Este o persoană care crede că în relaţia cu ceilalţi oameni nu are dreptul la nicio greşeală, însă are foarte multe şanse de a rata un lucru. Sociofobii completează cecul pentru un milion de dolari în fiecare zi.>>
Wikipedia
Serotonina, un neurotransmiţător prezent în variate organe, incluzând sistemul nervos central, are un rol important în apariţia depresiei şi a anxietaţii. Cercetătorii susţin că persoanele cu sindromul obsesiv-compulsiv au un dezechilibru de serotonină. Nivelul serotoninei din sângele obsesiv-compulsivilor şi al îndrăgostiţilor este cu 40% mai scăzut decât cel al subiecţilor normali.
Bananele conţin triptofan, substanţă care favorizează secreţia de serotonină.
La sinteza acestui hormon participă vitaminele B6 şi C, acidul folic şi zincul, pe care le putem găsi în citrice, ardei gras, spanac, salată verde, fasole şi linte.
În ceea ce priveşte factorii psihologici şi educaţionali, se ştie că un rol crucial în dezvoltarea copiilor îl au părinţii. Prin puterea exemplului, părinţi sociofobi vor transmite tulburarea şi copiilor lor. Acelaşi mecanism funcţionează în cazul părinţilor care supraevaluează opinia celor din jur sau fixează standarde prea înalte pentru copiii care, văzându-se incapabili de a le atinge, se vor culpabiliza şi îşi vor distruge respectul de sine.
Un astfel de copil va creşte crezând că relaţiile sociale sunt un pericol pentru demnitatea lui, iar singurul mod de a evita un atac la respectul de sine este să facă lucrurile perfect. Găsindu-se în imposibilitatea de a realiza acest lucru, va considera că îi lipsesc calităţile necesare pentru a avea un comportament perfect. Pentru că anticipează şi trăieşte cu anxietate contactul social, îl va evita atât cât îi va fi posibil.
Stresul amplifică atitudini care, în situaţii obişnuite, nu s-ar manifesta atât de violent. Sociofobul stresat va exacerba orice indiciu exterior care va atenta la stima lui de sine, şi aşa precară.
Ce se poate face?
Tratarea sociofobiei are deschise mai multe câmpuri de luptă. Mixul de soluţii cuprinde psihoterapia şi administrarea unui tratament medicamentos, care să regleze metabolizarea serotoninei în organism. Dacă în cazul tratamentului chimic există oarece controverse privind efectele adverse ale unor medicamente precum Seroxat (unul dintre cele mai prolifice tratamente împotriva anxietăţii), când vine vorba de psihoterapie, psihologii recomandă punerea în echilibru a părţii comportamentale cu cea cognitivă (a ideilor).
La nivel comportamental, terapeutul îşi va ajuta pacientul să identifice punctele în care eşuează. Apoi îl va confrunta, la nivelul imaginaţiei, cu situaţii care ar declanşa fobia. Analizând împreună cu terapeutul reacţiile posibile, pacientul va fi mai capabil să îşi înfrunte temerea atunci când aceasta apare. Această tehnică poartă denumirea de desensibilizare.
Se recomandă, de asemenea, cursuri de îmbunătăţire a abilităţilor sociale. Acestea singure şi-au dovedit eficacitatea cu până la şase luni de la oprirea terapiei.
În timp ce psihologia încearcă să reconstituie mecanismele minţii umane ca piesele unui puzzle, să nu-L uităm pe Cel care cunoaşte aceste piese. În cartea „Minte, caracter, personalitate”, Ellen G. White ne vorbeşte despre problema fricii, atrăgând atenţia asupra faptului că <<Dacă ne lăsăm călăuziţi de îndoielile şi temerile noastre sau dacă încercăm să rezolvăm toate dificultăţile pe care nu reuşim să le înţelegem cu claritate, fără a avea credinţă în suflet, problemele noastre nu vor face decât să devină mai mari şi mai accentuate. Dar, dacă venim la Dumnezeu cu simţămintele noastre de neajutorare şi dependenţă, aşa cum suntem de fapt, şi dacă, în umilinţă şi cu încredere, Îi facem cunoscute nevoile noastre Aceluia a cărui cunoaştere este infinită, care veghează asupra întregii creaţii şi guvernează totul prin voinţa şi cuvântul Său, El va asculta strigătul nostru şi, în puterea Sa, va face ca lumina să strălucească în inimile noastre.>>
Material întocmit de Alina Kartman şi preluat de pe site-ul http://revistarespiro.ro/page/7/
http://www.sanatate-mintala.info/
An inspiration. Urmărind tot felul de materiale aparţinând lui Nick Vujicic, o persoană născută fără mâini şi picioare, ca cel de la http://www.youtube.com/watch?v=Td069At34TM , îmi rămâne în minte o idee din prezentările lui: când continui să fi concentrat asupra lucrurilor pe care am dori să le putem face [dar nu putem], doar uităm ceea ce avem. Gândul lui - încercâ să facă acele lucruri care par imposibile, să trăiască pe deplin este inspirator. El crede că poate să dea lumii ceva ce alţii nu pot. Însă noi ştim că lui credinţa în Dumnezeu i-a oferit un cadrul în care să se poată naşte asemenea motivaţii.
Este bine de știut preentru cei ce investescîîn nreaalitateaa virtuală: http://youtu.be/pkymvL0X2mg
ENIGMELE PSIHOLOGIEI UMANE
