POEZIE

Maria Diana POPESCU

Tremurul de silf

Umbra mea micşorată de braţele tale
ar incapea într-o cană...
Ispita îmi sună în urechi ca o piatră nestemată.
Plîng cu ochiul Mariei,
în celălalt se aprinde arcul Dianei,
Mîna ta, reptilă caldă, aluncă pe şoldul poemului,
dezgolindu-l tacticos,
aşa cum se decojeşte un fruct copt
sub ochii sfîntului atent
la tremurul ca de silf
al oaselor parfumate cu eternitate...



Mon ombre réduite de vos bras
s'inscrirait dans une tasse ...
Temptation sons dans mes oreilles comme une pierre gemme.
Marie pleure des yeux,
l'autre est léger arc Diana,
Hand votre poème aluncă reptilian chaud sur la balance,
dezgolindu lentement,
decojeşte comme un fruit mûr
attentif dans le cadre de la Sfîntului
à trembler comme sylphe
parfumé à l'os de l'éternité ...

My shadow reduced by your arms
would fit in a cup ...
Temptation in my ears sounds like a gem stone.
Mary crying with eye,
the other is light arc Diana,
Hand your reptilian hot aluncă poem on balance,
dezgolindu it slowly,
decojeşte as a ripe fruit
under the careful eye Sfîntului
to tremble as sylph
scented with the bones of eternity ...


Ma prefac numai ca nu aud,
Dar ma sprijin in toiagul de tresariri
tulburata de preadulcea cutezanta
a unui mire de zapada,
care imi cere sa-l hranesc
cu inima mea de miez de mireasa.
Recunosc,
nu am puterea sa stau cusuta in mine
ca pruncul Heracle.

I do not know why
Each year start
Drowned in the snow
In the fierce winter
Crushed like a leaf
As a sun bed
As a souvenir
As the memory of a woman
In a sea of leaves ...

But perhaps the cold
Is the essence of love

Je ne sais pas pourquoi
Chaque année démarrer
Noyé dans la neige
Dans le féroce hiver
Comme une feuille écrasé
Comme un soleil coucher
Comme un souvenir
Comme la mémoire d'une femme
Dans un océan de feuilles…

Mais c'est peut-être que le froid
Est l'essence de l'amour

La multi ani!