Skip navigation.

exploreopera

| Help

Sign up | Help

'Someone told me that the angels don't have shadows and they don't live on my street...'

Scartaie rotitele

Viata e plina de situatii neasteptate.
Cat de mult suntem capabili sa ne sacrificam pentru celalat,asta ramane de vazut...chiar daca pana la urma ...asta e tot ceea ce conteaza.


Folosim tot felul de metafore pentru a ne defini trupul ,dar e cu adevarat un ambalaj pentru suflet sau doar o masinarie care ne tine in viata?
Pot spune ca trupul pe care-l foloseste celalalt este inca al meu :D

Nu stiu ce poate sa doara mai tare...trupul sau sufletul;aceste doua dureri nu cred ca pot fi comparate.
Stiu doar ca ranindu-mi trupul pentru celalalt ma ajuta sa constientizez oarecum scala valorilor de sacrificiu.Imi zic sunt cu siguranta mai bun daca ma doare fizic si nu psihic,dar n-am realizat niciodata pana acum cat de greu pot sa fie aceaste dureri la un loc.
De asemenea n-am nici un raspuns pentru cei care fac acest lucru benevol.Scartaie rotitele...:whistle:
O explicatie intortocheata ,dar totusi logica ar suna cam asa:
Aleg sa-mi ranesc trupul si sufletul fara sa cer nimic in schimb ...sufar pentru asta...imi zic ca ma simt mai bine si chiar ma simt mai bine o perioada ...dupa care imi gasesc alta tinta care ma raneste fizic intr-un mod similar...dar sufletul nu mai poate fii ranit...si tot asa.S-ar numi asta calirea sufletului?
Se spune ca e mai bine cand sufletul nu mai poate plange si asa este,dar sa nu simta nimic ...e ingrijorator.
Din mai multe motive am ales sa vorbesc la persoana intai :cool: , insa raman de elucidat multe altele.Prieteni si cititori daca nu sunt singura care s-a confruntat cu astfel de ganduri nebune,alipiti si voi cate o istorisire sincera.O briza de usurare...:faint: si poate,de ce nu?,un pas spre intelegere .

Bine potrivite...Kids Are Quick

Comments

avatar
Bună seara Kripo. Nu e un compliment ,dar eşti cea mai sufletistă persoană pe care am întîlnito in opera . Sufletul ,trupul ,binele ,răul ,sacrificiul ,egoismul;ce să ne învîrtim in jurul cozii ,întotdeauna conştiinţa noastră care e glasul lui Dumnezeu din noi ,ne spune să facem binele după puterea fiecăruia . Nu spun ca e uşor si nici nu sunt mai bun ca ceilalţi ,ci pur si simplu mă străduiesc (ca si tine bănuiesc) să fiu împăcat cu conştiinţa si cu Cel atotbun. Poate nu e prea deştept comentariul, dar nici eu nu prea excelez in deşteptaciune. Fii bună Kripo iubeşte pe Hristos si fă cît mai mult bine...Si vei fi ok. Si era să uit ;îngerii locuiesc si pe strada ta ,să fii sigură.

By Croitoru, # 12. July 2008, 18:34:49

avatar
Multumesc de comentariu,Croitoru :smile:
Nimic nu e usor...asta face diferenta dintre oameni.

By kripo, # 12. July 2008, 20:52:21

avatar
Admit, sau mai degrabă trebuie să admit, faptul că vârsta mi-a călit sufletul. Aşa se explică, poate, unele atitudini egocentrice, lipsite de poezie, deşi-mi doresc uneori să schimb, dar simt că sună fals.
Pot spune, deşi sună cam masochist, că am nostalgia durerilor de altă dată, de fapt poate nici nu au fost dureri, ci doar trăiri intense ale momentului.
O să mai meditez asupra subiectului, dar pănă voi reveni o să-mi permit să pun un citat Issa Rabahi, pe care-l consider potrivit.


Sunt o lacrima fierbinte pe obrazul tau...Alunesc incet dar sigur.incerc cu disperare sa raman acolo aproape de tine si totusi.Forta gravitatiei este prea puternica.iti cad pe mana Sunt mica si stralucitoare .Te uiti la mine cu ochi tristi.Te intrebi de unde am aparut fara sa-ti dai seama ca eu sunt o parte din tine iar tu esti o parte din mine.Imi zambesti cald si te apropii cu teama.Ai vrea sa ma atingi dar iti e teama sa ma distrugi.Ai vrea sa ma saruti dar iti este teama sa ma pierzi.Ai vrea sa ma tii in palma pentru totdeauna dar stii ca in timp voi disparea.Ce ramane de facut?!Sa astepti sau puri si simplu sa ma stergi din viata ta?!Dintr-o data langa mine se iveste o alta lacrima A cazut putin cam departe de mine insa eu alerg cu repeziciune spre ea.Lacrima sta pe loc ,nefiind sigura ca trebuie sa-mi vina in intampinare...O strig cu durere ,o chem la mine ,o implor sa nu ma paraseasca am atata nevoie de ea!Trebuie sa ne intalnim in acelasi loc sa ne imbratisam,sa ramanem pe veci uniti,sa fim o singura lacrima.Dar ce se intampla ?Dece se indeparteaza?Fuge de mine.Incotro?Dece pleci?Te uiti in urma ta pentru o secunda si-mi soptesti ca ma iubesti la fel de mult cum te iubesc si eu apoi aluneci in jos.te ai aruncat in neant m-ai parasit in palma grea a vietii.Sunt din nou singura si trista.Nu stiu ce sa fac...Durerea m-a distrus,mi-a ucis sperantele.Si totusi ,ea a devenit ca o umbra pentru mine Nu dispare niciodata.Nu ma lasa nici o clipa singura.Buzele-ti calde si moi pe care le iubesc de cand te-am simtit pentru intaia oara dulceata ma saruta.....Stiam ca voi muri fericita.Ma sorbi si-ti patrund in suflet Este intuneric si frig aici.Mi-e frica Unde esti?O lumina mica se iveste in negura fiintei tale.Se afla la capatul unui tunel lung si greu de parcurs dar stiu ca dragostea imi va da putere necesara sa ajung la ea.Va durea o vesnicie pana voi reusi dar pentru mine nu va parea decat o clipa.Ma vei astepta acolo???? Imi voi regasi fericirea??

By tibipop, # 16. July 2008, 05:00:22

avatar
Imi place citatul :smile:
Citesc printre randuri si regasesc multe intelesuri...

Picatura rosie ,un pic amara ,s-a pietrificat lipita de trupul meu ;stiu ca se va vindeca deoarece trupul este un ambalaj miraculos menit sa se protejeze singur.Acum nu ma mai doare,dar data viitoare va fi la fel?

By kripo, # 16. July 2008, 05:59:38

Write a comment

Comment
(BBcode and HTML is turned off for anonymous user comments.)

Please type this security code : b2baed

Smilies

October 2008
MTWTFSS
September 2008November 2008
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031