One Step Closer to Somewhere

E campanie electorala si toata lumea ia foc cand vine vorba de politica! Deunazi, ma bag, fara sa vreau, intr-o discutie pe teme electorale, cu viitoarea-mi soacra. Mi-a pus intrebarea capcana: "Cu cine votezi?" Hmmm! Pai, asta ar fi secret, dar nah! asocierea soacra+politica e periculoasa. "-Nu votez..." zic eu, avand drept scuza ca mi-am schimbat domiciliul si nu stiu la ce sectie de votare sunt arondata...
Deodata o vad ca face ochii mari la mine si se ridica din fotoliu (ca sa fie mai inalta )

"-NUUU se poate asa ceva! Trebuie sa votezi! Trebuie sa votati!", zice ea, isterizata, adresandu-i-se si fiului, care, ca si mine, n-are nici o treaba cu politica si viseaza sa emigreze in Canada...

Aoleo! Nu e bine! imi zic eu, vazand cum i se umfla soacrei 2 vene si ii ies usor ochii din orbite... Reconsider raspunsul, urmarindu-i, cu atentie, reactiile: "Pai... daca e sa votez, votez cu..." (imi tzugui buzele, molfai ceva, ma uit la ochii ei, ma uit la gura ei), "... Cu Geoana sau Antonescu..." raspund eu.

"-Asaa! Deci nu cu Basescu! Ce bine! Nici eu nu votez cu el..."

Pfhiu! Ce bine! Am scapat! Raspunsul a fost corect!

Acasa, pe teritoriu propriu, la masa de seara cu ai mei parinti, hop! aceeasi discutie...

"-Mama, eu nu votez. Ma enerveaza astia cu politicile lor... dar daca voi avea chef in ziua respectiva, votez cu Geoana..."
"-Ceeeeeeeeeee?"
(Stati mama, tata, nu sariti asa... Mi-a cazut din gura ceva,din cauza reactiei... Ma scuzati... )

"-Ehi, asta-i culmea! Noi votam cu Basescu!"

Hopa! Hopa! Doua tabere adverse... Divergente politice "in famelie"... Houston, we have a problem!

"-... De fapt, nici nu o sa merg la vot, ca sigur o sa ploua si n-o sa am chef..."

Mai bine sa... "keep a low profile"! E mai "safe"...
Si daca ma enervez, votez cu... minoritarii, ca sigur nu le iese... Dar, votul e secret asa ca... nu vor stii ei, cu adevarat, ce am facut eu cu stampila aia...

Poate ca sunt eu exagerata... poate ca am devenit cam irascibila de cand tot stau cu nasu-n carti... dar iata inca ceva ce ma scoate din sarite:

Nu vreau sa para ca ii judec pe unii sau altii, sau ca am aparut eu, tocilara, sa fac aici pe "ofuscata", insa ma enerveaza rau de tot greselile de ortografie.

O fi internetul de vina, tastele...? Cratime puse aiurea sau lipsa, i-uri care lipsesc cu desavarsire la pluraluri... expresii ciudate, stereotipice, "corcituri" de romana cu engleza ("sooper", "mooolt") si alte asemenea.
Am luat-o eu razna sau ce? Bila neagra pentru cei care fac aceste greseli frecvent si care ar trebui sa aiba mai multe pretentii de la ei insisi...

Sigur, o greseala mica se iarta, dar sa nu se repete!

N-am vrut sa jignesc pe nimeni, doar sa trag un semnal de alarma. Atentie cum scrieti si cui scrieti cu greseli! Poate ca mai sunt si alti "ofuscati" in afara de mine...

P.S. Daca ma prindeti "cu mata-n sac", va rog semnalati!

In urma cu vreo 2 saptamani, satula de invatat, am facut o scurta plimbare pe munte. Cinci oameni, ne-am luat rucsacii si am pornit spre Piatra Mare. Pentru cunoscatori, am ales traseul care ocoleste canionul Sapte Scari. Am vrut sa escaladam acele scari, sa simtim un pic adrenalina, dar odata ajunsi acolo, un domn de la Salvamont ne-a zis ca traseul era inchis. Am ocolit deci si am mers vreo 4 ore, gafaind, printre copaci, pietre si stanci. Frumos, dar greu pentru una ca mine, care sta mai mult prin casa . Fundul mare, caldura, apa cam putina, rucsacul greu... dar nu ma puteam da batuta! Sunt si trasee mai usoare (asa cum urma sa aflam la cabana), pe care se circula cu ATV-ul, dar a meritat efortul sa ne catzaram "in patru labe" pe stancile umede!

Pana la varful Piatra Mare sunt doua platouri. Pe primul platou e cabana. Parea o stana, mai ales ca in fatza ei, pasteau vreo 4 magari. Cand ne-am asezat pe iarba, doi dintre ei au venit la noi, ne-au mirosit si nu mai vroiau sa plece. Incapatanatii! Pana la urma, ne-am mutat noi mai incolo, lasandu-i sa pasca in urma noastra. Daca le dadeam ceva de mancare, nu mai scapam de ei Cabana e mica, incap vreo 2o de oameni cazati peste noapte, dar e ok. La parter e o bucatarioara si o sala cu 4 mese mari, unde doi tineri, un el si o ea, servesc clientii cu mancare buna si un delicios ceai cu lamaie.
Clientii- drumetzi de toate felurile si varstele. Am vazut si batranei la vreo 60 de ani,intr-o forma excelenta, care urcau frecvent pana acolo, nu pe traseele cele mai usoare. Noi, desi aveam pana in 25 de ani, cam gafaiam... Oraseni, ce mai! Dar, cum e si vorba aceea "rade ciobul de oala sparta", vreau sa va descriu un grup mai aparte, care ne-a atras atentia tuturor celor aflati la mese:

La un moment dat, da buzna pe usa cabanei o duduie blonda, cu accent de Bucuresti, cu delcoteu si ochelari mari de soare marca D&G, cu sclipici pe rame. Dupa cum era incaltata (in sandalutze de oras), pesemne ca aterizase cu ATV-ul. Nu da nici buna ziua, se uita cam cu sictir la lumea de la mese si se duce atza, spre etaj, zicand-ui gagiului care o urma, ca ea vrea sa manance sus.. Dupa ei intra alta duduie, la fel de cocheta, urmata de alt tip cu lantz gros "da` haur" la gat . Mirat un pic de galagie, cabanierul iese repede de prin bucatarie si o informeaza pe blonda, ca sus se doarme iar jos se poate servi ceva. Blondina se opreste brusc, putin ofuscata si se da jos de pe scara, impiedicandu-se in sandalutele cu toc . Celor 4 li se adauga ulterior, un alt tip, tot plin de haur si transpiratie. Avea si el neshte blugi cashto, cu fermoare sub buci, asa ca de stripper . Tricoul il mototolise si-l pusese pe post de curea... S-au asezat cu totii la o masa, si-au luat mancare, bere, ceai si ultimele pachete de biscuiti care mai erau in stoc (asta in ciuda unuia dintre prietenii mei, care a vrut si el, dar n-a mai apucat ). Dupa ce au mancat, au baut si s-au dat in spectacol cu telefoanele mobile, de se uita lumea la ei, au iesit sa admire peisajul, hotarati sa coboare pe jos pana in oras. Cum or fi mers don`soarele pe pietre si noroi in sandale, nu stiu! N-au uitat sa lase, ca "amintire" pe iarba din fatza cabanei, ambalajul gol al pachetului de biscuiti...

La coborare, alt tablou: un el si o ea, aterizati si ei, probabil, cu vreun ATV, se hotarasera sa o ia inapoi, pe jos. Drumul pe care coboram cu totii, nu era cel pe care venisera. Ea, imbracata cu fustitza de stofa, bluzitza, poseta si un fel de sabotzei cu toculetz . El, cu blugi si sandale de piele. Aratau de parca iesisera la plimbare in oras si s-au teleportat din greseala pe munte. Se cam insera si cei doi se grabeau. Noi, in urma lor, cu bashici prin bocanci, ne uitam uimiti, la cum mergeau . Drumul era cu pietrish, noroi, crengi... ca prin padure, dupa viitura, iar ea calca mai mult pe langa sabotzei... Mai bine s-ar fi descaltzat... N-o fi avut si ea macar niste adidasi? Daca o prindea ursul, ce facea? II dadea cu poseta in cap?
Hm! Hai sa nu fim carcotasi! Daca muntele suporta asemenea specimene, le suportam si noi, nu?

In concluzie, a fost frumos pe munte. Am facut miscare, aer curat, padurea superba si mai ales, umbra! Daca ati murit de cald pe la voi si vreti sa veniti, lasati, va rog, tocurile si fitzele acasa!

Here`s a young artist from Romania. She has just released her first album. I think she`s great! Teodora Iacob. ENJOY!