Kissu - Cluj-Napoca, Romania

Ceea ce urmeaza am primit azi dimineata prin e-mail de la Attila. No comments!

-------
Am fost barbat indraznet, macho, liber si aveam parul lung. Sotia mea m-a cunoscut, nu invers! Mi s-a prezentat si oriunde mergeam, ea era deja acolo... sunt deja 12 ani de atunci.

Pe vremea aia eram un motociclist inrait, purtam numai tricouri negre, blugi crestati, cizme de motociclist si aveam... parul lung.

Bineinteles ca aveam si un outfit pentru ocazii speciale. Atunci purtam un tricou negru, blugi crestati si papuci de sport, adidasi, albi.

Munca pe acasa era ceva rar, pentru ca eu eram mereu cat mai departe, pe drumuri. Dar imi iubeam viata asa cum era ea.

Asa, deci, m-a cunoscut ea. "Tu esti barbatul viselor mele. Esti atat de... macho, indraznet si... liber".

Cu libertatea a fost in curand gata, pentru am decis sa ne casatorim. De ce nu?!? Eram un barbat indraznet, aproape liber si aveam... parul lung. Bineinteles toate astea numai pana la nunta. Cu putin timp inainte imi zice: "Ai putea si tu macar la frizer sa mergi, ca totusi vin si parintii mei la nunta."

Treceau orele - NU!... Dupa cateva zile si lacrimi fara numar de la ea... am lasat de la mine si mi-am tras o frizura la moda cu par scurt, ca... in cele din urma o iubeam, si ce mai... eram barbat indraznet, aproape liber, nu mai aveam parul lung dar eram ataaaaaaat de dulce. "Scumpul meu, eu te iubesc asa cum esti !!!" - a exaltat ea.

Viata era in regula desi la cap imi era putin mai racoare. Au urmat saptamani de convieturire pasnica si duioasa pana cand intr-o zi nevasta mea statea in fata mea cu o plasa mare in brate. A cumparat o camasa, o helanca (la cuvantul asta deja am pielea de gaina) si o pereche de pantaloni, toate noi noute si imi zice: "Probeaza si tu astea, te rog !" Au trecut zile, au trecut luni si nenumarate servetele imbibate cu lacrimi de la ea... ca in cele din urma sa las de la mine si sa port camasa, helanca (hrrrrr) si pantaloni de stofa. Au urmat pantofi negri, sacou, cravate si pardesiu. Dar eram barbat indraznet, super misto si cu parul scurt.

Apoi a urmat cea mai mare lupta... Lupta pentru motocicleta. Bineinteles ca nu a durat mult, pentru ca in costum negru si cu permanenta frecare si topaiala pe motocicleta nu poti lupta mult. In afara de asta, pantofii negri de lac erau de asemenea o "forta" fragila. Dar ce mai conta, eram barbat chipes, aproape liber, conduceam un combi si aveam parul scurt.

Cu anii, au mai urmat multe alte batalii, pe care eu le-am pierdut in oceanul ei de lacrimi. Eu spalam, eu calcam, eu faceam cumparaturile, am invatat slagare pe de rost, beam vin rosu dulce si faceam plimbarea de duminica. "Dar si ce?!?" - ma gandeam eu... eram un pampalau, asuprit, ma simteam naspa si aveam parul scurt...

Intr-o buna zi, scumpa mea nevasta statea in fata usii cu valizele impachetate si mi-a zis: "Te parasesc !"... Uimit si socat o intreb pentru ce motiv. "Nu te mai iubesc, te-ai schimbat atat de mult! Nu mai esti omul pe care l-am cunoscut eu odata." - mi-a zis ea, trantindu-mi usa in nas.

...........................................

De curand am intalnit-o iarasi. "Noul" ei (masculul) este un motociclist paros, cu blugi crestati si tatuaje care... se uita la mine plin de compasiune. Cred ca o sa-i trimit cadou o sapca!
-------

Azi dimineata am primit un e-mail pe Yahoo! de la cineva total necunoscut... drept urmare l-am gasit salvat in Bulk. Noroc ca m-am gandit sa-l citesc inainte de a-l sterge definitiv. Repet: habar n-am cine e expeditorul/autorul mesajului, insa m-a impresionat asa de mult incat m-am gandit sa-l postez aici, chit ca deja e "a doua zi dupa"... Sper ca autorul mesajului sa nu ma dea in judecata pentru incalcarea drepturilor de autor! Oricum, eu doar citez ceea ce a scris el... (e drept, fara consimtamantul lui... ).

"Scrisoare deschisa

Daca ma uit atent in jur am cel putin 2 motive sa fiu pesimist. E suficient doar sa amintesc despre gripa aviara care se raspandeste sau absenta unui minim bun simt in cazul parlamentarilor care, ieri (7 Martie 2006), au votat pentru mentinerea norilor de incertitudine asupra averii unui fost prim-ministru. Dar sunt un tip optimist si nu pot fi altfel intr-o asemenea zi. Pentru cei care au uitat: astazi este 8 Martie.

Fiind ziua femeii, las deoparte totul si fac din acest editorial o veritabila scrisoare deschisa catre doamne (si domni, de fapt!). Recunosc! De multe ori nu m-am dus acasa cu flori si am preferat sa iau prajituri. Pentru acest lucru platesc saptamana de saptamana in sala de fitness si prin Parcul Moghioros… De asemenea, admit ca, uneori, in loc sa dau o mana de ajutor la bucatarie am tras chiulul pe canapea in fata televizorului, la un meci de rugby sau fotbal. Dar am o scuza: sunt barbat! Si nu poti compara sensibilitatea unui barbat cu cea a unei femei. E ca si cum am compara, scuzati-ma domnilor, gratia unui hipopotam cu cea a unei lebede.

Astazi este Ziua Femeii. Este un bun moment sa ne aducem aminte ca nu am fi fost nimic fara fiintele care ne-au dat viata. Care ne-au purtat cu ele timp de 9 luni si alti ani buni pe urma. De ale caror fuste am stat agatati la fiecare moment important din viata noastra. La bucurie si la necaz. Este, de asemenea, un moment in care trebuie sa ne gandim la doamnele de langa noi. Care ne accepta in fiecare zi nervii matinali si iesirile mai putin delicate. Care pazesc caminul de orice intrus care ar incerca sa-i distruga echilibrul. Care, in cazul meu cel putin, tin bugetul familiei pe linia de plutire (deh, ce sa-i faci, asa e cand un om de litere “poet” se casatoreste cu un inginer ordonat).

Haideti sa uitam, cel putin astazi, de problemele ce ne coplesesc zi de zi. Sa trecem pe la florarie si sa luam un buchet imens de flori (acceptati cu eleganta pretul dublu: si floraresele trebuie sa traiasca). Sa ne asteptam doamnele cu zambetul pe buze cand ies de la munca si sa ne plimbam prin parc, sa mergem la un restaurant sau acasa, la o cina romantica. Si, in fata unei lumanari ce arde romantic, sa le spunem cat de mult le iubim. Si cat de mult inseamna pentru viata noastra. LA MULTI ANI DOAMNELOR!

Nu uitati ca Romania este (si) altfel!"

Scurt pe doi: ai locui (pana la adanci batraneti!) cu soacra-ta sub acelasi acoperis - preferabil intr-o casa cu etaj (si subsol! ), sau si mai bine, intr-un duplex? (apartamentul e scos din discutie!) Sa va aud opiniile.